CNIV 2014

Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), pionierat în Informatica din România by Prof. Ion Văduva


BUCUREŞTI, 29 SEPTEMBRIE 2014, CNIV România

ub04Computing Center of the University of Bucharest, an Important Step in the History of Computer Science in Romania | About I. Vaduva , c3.icvl.eu: http://www.c3.icvl.eu/2014/vaduva-ccub

This article presents a history of Computing Center of the University of Bucharest (CCUB) and its role in the founding of informatics in Romania.

În imagine: Prof. emerit Ion Văduva în faţa Galeriei Rectorilor Universităţii din Bucureşti (35 de portrete realizate de artistul plastic Daniela Chirion, şi expuse în holul Rectoratului, Palatul Facultăţii de Drept din Bucureşti), 16 iulie 2014 - Aniversarea Universităţii din Bucureşti.


Articolul reflectă numai punctul de vedere al autorului şi opiniile sale reflectă eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, transpunerea în format electronic, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin Internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
                                                                                                      © ION VĂDUVA, UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
Articles by M. Vlada: www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf) | http://mvlada.blogspot.ro (html)| Public (Prezi) | http://topub.unibuc.ro
|   http://c3.cniv.ro

prezentare prezi

ABSTRACT:Acad. Prof. Grigore C. Moisil a prevăzut viitorul computerelor în societate şi de aceea, în februarie 1962, a înfiinţat Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), primul cu acest profil din ţară. Obiectivele acestuia erau: stimularea cercetării în domeniul calculatoarelor, pregătirea profesorilor şi cercetătorilor pentru utilizarea calculatorului, colaborarea specialiştilor din toate domeniile de activitate pentru dezvoltarea, implementarea şi utilizarea metodelor de calcul oferite de calculator, intensificarea colaborării internaţionale pentru introducerea calculatorului în ştiinţă, tehnică, economie, etc.


1. Fondarea CCUB

moisil2
Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Acad. Prof. Grigore C. Moisil, ca un adevărat vizionar, a prevăzut viitorul computerelor în societate [5]. În acest sens, el a subliniat importanţa logicii matematice şi a teoriei mecanismelor automate în construcţia calculatoarelor.
În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor români de la Bucureşti (din anul 1956), Acad. Grigore Moisil (1906-1973), profesor de algebră la Facultatea de Matematica şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima dată în ţară specializarea "Maşini de calcul", în această facultate [5,7]. Programul acestei specializări era extins pe ultimii doi ani de studii (din cei cinci!). Disciplinele specializării au fost la început mai degrabă teoretice, dar pe parcurs profesorii au folosit şi experienţa Institutului de Fizică Atomică (IFA) care a construit primele maşini de calcul CIFA (de prima, spre a doua generaţie!), începând cu anul 1956.

Sediul iniţial al CCUB a fost în Str. Negustori 9, într-o clădire mică unde era şi o bibliotecă folosită de studenţi ce locuiau într-un camin din apropiere.

Un progres în dotare a fost realizat în anul 1964 când Centrul a fost dotat cu un calculator CIFA-3.

2. Activităţile de început ale CCUB

În anul 1966, două evenimente importante au contribuit la creşterea calităţii activităţii Centrului:

1. Primul eveniment a fost Colocviul Internaţional "Tehnici de calcul şi Calculatoare" organizat de Universitatea din București, ASE şi Politehnica din Bucureşti, pe baza unui consistent sprijin financiar din partea Guvernului României. La organizarea acestui Colocviu au contribuit substanţial tinerii cercetători ai CCUB. Atunci, eu eram cercetător la Centrul de Statistică Matematică al Academiei şi la solicitarea Acad. Moisil şi a Acad. Nicolae Teodorescu-decanul facultăţii, am ajutat colectivul centrului la organizare. Colocviul a adus în ţară noi experienţe în domeniul calculatoarelor.

2. Al doilea eveniment care a contribuit la creşterea posibilităţilor de informare ştiinţifică a personalului CCUB a fost o expoziţie de șase săptămâni, organizată cu un calculator ODRA de producţie poloneză, care pe atunci era primul calculator de generaţia a II-a cu care luau contact cercetătorii Centrului.
Pe atunci, programarea se realiza în limbaje apropiate de codul mașină!
Un pas calitativ important în activitatea Centrului a fost realizat în ianuarie 1968, când Filiala est-europeană a firmei IBM cu sediul la Viena, a organizat o expoziţie în România. Datorită prestigiului Acad. Moisil, calculatorul IBM 360/30 (calculator foarte performant de generaţia a III-a în acel timp) a fost instalat într-o clădire special amenajată la sediul Centrului. Timp de şase luni, firma IBM a organizat cursuri de două sau trei săptămâni pentru a instrui personalul Centrului în programarea şi utilizarea calculatorului: limbajele Fortran, COBOL şi ASSEMBLER, în sistemul de operare DOS (Disk Operating System), bazat pe folosirea discurilor magnetice, utilizate şi astăzi.

Firma IBM a adus și o serie de pachete de programe aplicative și documentații. Profesorul profesorul Moisil a încurajat apoi organizarea de cursuri pentru diverși utilizatori de către Centrul de calcul, pe care le-a numit cursuri libere. (Vezi [1]).
În trimestrul al treilea al anului 1968, Guvernul României a hotărât să cumpere sistemul IBM 360/30, care a fost atribuit următorilor 3 proprietari:
1. CCUB (Ministerul învăţământului),
2. Comisia Naţională de Informatica (forul guvernamental care coordona informatica în ţară) şi
3. Ministerul Agriculturii.

Costul întregii instalaţii a fost de 638.000 USD. Aceasta era o sumă mare deoarece calculatoarele erau considerate tehnologii înalte prohibite a fi accesate de către ţările de după Cortina de fier, cum era România. Suma a fost achitată în proporţie de 2/3 de către Comisia Guvernamentală şi 1/3 de către Ministerul Învăţământului, urmănd ca ulterior Ministerul Agriculturii să cumpere cu cota sa echipamente hardware pentru extinderea configuraţiei (adică discuri magnetice, imprimante, maşini de perforat cartele şi altele). Administrarea sistemului IBM a fost atribuită CCUB. Un raport detaliat asupra activităţii de atunci a Centrului se găseşte în [1,2]. Remarcăm, faptul că într-un singur an Centrul a orga¬nizat numeroase cursuri libere pentru diverşi utilizatori potenţiali. Să notăm totodată, că în anul 1969 Moisil a înfiinţat în Facultatea de Matematică, Catedra de Informatică, de asemenea prima din ţară.

Probabil, el a sperat ca Decanul Facultăţii de Matematică, prietenul său de o viaţă, Acad. Nicolae Teodorescu nu-i va accepta demisia. Dar, datorită presiunilor politice demisia i-a fost aprobată. După demisie Moisil a fost foarte afectat.

În imaginea de mai sus (din arhiva TVR cultural; în sala calculatorului IBM 360 aflat în clădirea din str. Ştefan Furtună, unde se afla CCUB-Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti) de la stânga la dreapta: Maria Lovin, Constantin Popovici, Popoviciu Nicolae, Petre Preoteasa, Stelian Niculescu, acad. Grigore C. Moisil).

La conducerea Centrului a rămas în mod onorific Acad. Nicolae Teodorescu până în februarie 1970, când Comisia Guvernamentală mi-a cerut să preiau funcţia de Director Tehnic, obligându-mă, deoarece eu fusesem bursier al Guvernului la Universitatea din Manchester (Anglia), unde obţinusem titlul de Master of Science in Automatic computation. Înainte de a mă propune pe mine, Comisia Guvernamentală, dominată de ingineri, a propus un inginer din afara Facultăţii, dar Consiliul profesoral nu a acceptat, preferând un matematician. Primul lucru pe care l-am facut atunci a fost să cer o audienţă la Acad. Moisil. Într-o discuţie ce s-a încheiat târziu din noapte la el acasă (Moisil obişnuia să lucreze noaptea şi după amiază), am căpătat de la el multe sfaturi privind organizarea și dezvoltarea Centrului.
În februarie 1970, personalul CCUB avea 16 cercetători şi 6 tehnicieni sau programatori ajutori. Trebuie să subliniez că printre tehnicieni, doi programatori ajutori absolviseră o şcoală postliceală de programatori organizată de Moisil (în anul 1968/69), şi aceştia s-au dovedit a fi cei mai buni programatori ajutori. Din păcate, şcoala a funcţionat numai un an fiind apoi desfiinţată (din motive rămase necunoscute nouă).
Desigur, în anul 1970, personalul CCUB era insuficient pentru sarcinile multiple ce-i reveneau. De aceea, a trebuit mai întâi să organizăm lucrul la calculator în trei schimburi combinând personalul Centrului cu cel de la Ministerul Agriculturii. Ministerul agriculturii a cumpărat, până la urmă echipamente auxiliare: maşini de perforat cartele, imprimante, terminale şi altele. Am încercat să creştem numeric personalul, dar deoarece Centrul avea statut de laborator, acest lucru nu era legal posibil. De aceea, cu sprijinul Comisiei Guvernamentale, am conceput şi a fost aprobată Hotărârea de Guvern Nr. 1948/31.12.1970 care a legalizat CCUB cu statut de Centru de calcul, cu o schemă de personal ce putea fi extinsă până la 125 persoane de diverse calificări.

În anul 1976, Centrul a fost dotat cu un nou calculator FELIX C-256 care ne asigura o mai mare deschidere spre colaborarea cu diverse instituţii. Personalul a crescut între timp numeric, prin angajarea unor absolvenți valoroşi ai secţiei de informatică, dar din păcate Guvernul nu aproba preluarea mai multori absolvenţi. Absolvenţii erau repartizaţi cu prioritate în industrie. Totusi, personalul a crescut încet-încet, încât în anul 1978 erau cca. 50 angajaţi, iar în anii '80 ajunseseră la 78! În anii 1972-1974, mulţi cercetători au efectuat specializări în străinătate, în SUA, Elveţia , Austria, Franţa, iar unii dintre ei au devenit lideri de teme de cercetare: Liviu Sofonea, Nicolae Popoviciu, Maria Lovin, Matei Bogdan, Dorin Panaite, Ioan Roşca şi alţii. Eu am efectuat câteva luni de stagiu de cercetător invitat (în anii 1974 şi 1976) la GMD (Geselschaft fur Mathematik und Datenverarbeitung) Bonn

3. Activităţi didactice şi de cercetare, colaborări internaţionale

Deoarece cheltuielile Centrului au crescut, în anul 1973 am început să desfăşurăm activităţi de cercetare şi servicii pe baza de contracte. Precizez că principalele cheltuieli de personal şi de regie au fost acoperite din încasări până în anul 1991; în fapt, serviciile pentru studenţi erau gratuite.
Temele de cercetare erau variate. (vezi [6]). Menţionez câteva din anii '70: simularea transportului minier cu scopul optimizării fluxurilor în subteran; simularea zborului unui avion pentru realizarea unui anume scop; proiectarea limbajului SIMUB= Limbaj de SIMulare al Universităţii din BUCureşti în perioda 1976-1980 (coordonat de subsemnatul) şi proiectarea produsului PLUB=Programming Language of the University of Bucharest (coordonat de Liviu Sofonea, limbaj pentru generarea de compilatoare). Aceste limbaje au fost concepute pentru sistemul FELIX C-256, la realizarea lor contribuind şi colegi de la Catedra de informatică (profesorii A. Atanasiu şi H. Georgescu, precum şi regretaţii O.Bâscă şi N. Ţăndăreanu); au colaborat şi studenţi la implementarea acestor limbaje. Începând cu anul 1974 exploatarea calculatoarelor s-a îmbunătăţit prin contribuţia D-lui Dumitru Draghici, şeful exploatării.
Dar, cea mai importantă colaborare cu UNESCO a fost Cursul Postuniversitar International "Informatică şi Matematici Aplicate în Cercetarea Ştiintifică". Au fost 9 ediţii anuale ale acestui curs. UNESCO a platit 10.000 USD pe an Universităţii din Bucureşti, iar Guvernul României oferea 10 burse pentru studenţi din ţări în curs de dezvoltare. Lecţiile erau predate şi scrise în Limba Engleză, iar lectorii erau din cadrul Centrului sau al Facultăţii de Matematică. Primul semestru era de iniţiere iar cel de-al doilea cuprindea două opţiuni de specializare: Informatică şi Matematici aplicate. Au fost participanţi din numeroase ţări: Siria, Iraq, Iordania, Egipt, India, Pakistan, China, Grecia, Bulgaria, Polonia, Bangladesh, Columbia, Brazilia, Venezuela, Thailanda, Filipine, Costa Rica şi altele. Cursul (finalizat cu un certificat) a fost absolvit anual şi de către 10-12 români. Dintre aceştia menţionăm 4 asistenţi de la Institutul de Construcţii din Bucureşti (printre care, în 1982 Călin Popescu Tăriceanu) sau cercetători din Piteşti, Braşov, Bucureşti. Unii absolvenţi ai cursului au continuat studii doctorale sub conducerea unor profesori din facultate. Chiar dacă acest curs a fost apreciat, el s-a sistat în 1983 datorită crizei din ţară, anii '80.
Din păcate, Acad.Prof. Moisil a decedat în mai 1973, în Canada, și prin urmare nu a avut prilejul să se bucure de evoluţia CCUB, creaţia sa.

În aceeaşi perioadă s-au încheiat contracte aplicative cu diverse întreprinderi sau instituţii, de exemplu:
 • Uzina Electronica şi IOR, aplicaţii de gestiune; companii miniere, cercetări bazate pe Geostatistică- estimarea rezervelor geologice (rezultate apreciate au obţinut Mircea Adam şi Emil Perjeriu);
• optimizarea activităţilor pentru proiectul complex "Exploatarea zăcamântului de sulf din Munţii Căliman" (până la urma acesta a eşuat din motive independente de noi);
• un important pachet de programe statistice pentru omologarea noilor medicamente (sub coordonarea lui Denis Enachescu);
 • colaborarea la un proiect complex de dirijare a traficului urban (Gh. Petrescu a realizat un software pe baza unui model ce a constituit şi tema tezei sale de doctorat). (Detalii în [6]).

4. Dificultăţi şi dispariţia CCUB

În anul 1986 CCUB a fost nevoit să-şi schimbe sediu. În anii'80, Ceauşescu-preşedintele României a hotărât să construiască giganticul Palat al Parlamentului (“Casa poporului”) într-o locație apropiată de Muzeul Militar, o unitate de importanţă naţională. Cum cladirile din perimetrul Mircea Vulcănescu nr. 125 aparţinuseră înainte de anul 1956 Ministerului Apărării (fiind cedate cu împrumut Ministerului Învăţământului), s-a decis ca Centrul să se mute şi să vină în cladirea ocupată pănă atunci, Muzeul Militar. A fost o mare dificultate să găsim cel mai adecvat spaţiu în universitate, întrucât trebuia o sală mare pentru două calculatoare, dar şi spaţiu pentru personal.
După anul 1986, colaborarea cu colegii de la Catedra de Informatică s-a intensificat. S-a realizat într-adevăr integrarea cercetătorilor Centrului în procesul de învătământ. În acelaşi timp s-a impus realizarea de contracte suficiente pentru asigurarea cheltuielilor. La sfârşitul anilor '80 criza economică se accentuase în România. În acea perioadă s-au primit şi două minicalculatoare CORAL şi INDEPENDENT ce au permis o instruire mai bună a studenţilor.
Cercetătorii CCUB, care în marea lor majoritate obţinuseră titlul de doctor, au ocupat posturi didactice în diferite facultăţi:
Cea mai mare parte a cercetătorilor au fost îndrumaţi la doctorat de Acad. Solomon Marcus, Prof. C.P. Popovici, Prof. Leon Livovschi şi de subsemnatul. Alţi foşti colaboratori ai CCUB predau în universităţi străine: Radu Niculescu în Aukland (Noua Zeelandă), Gheorghe Marian şi Gheorghe Doina în Sheffield (Anglia); Şerban Gavrilă este informatician în SUA. Peste 50 de tineri din ţară şi peste 20 străini, şi-au pregătit tezele de doctorat în Catedra de Informatică sau la CCUB.

O parte din personalul auxiliar al Centrului a rămas personal de bază pentru asistarea activităţii laboratoarelor de informatică ale Facultăţii de Matematică şi Informatică.

Îndrăznesc să cred că Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), care a supravieţuit 31 de ani (o viaţă destul de lungă în informatică), a adus numeroase beneficii în societatea noastră şi că strădaniile lucrătorilor săi nu au fost în zadar.

Bibliografie
[1] MOISIL, Gr. C. (1970). "Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București", AMC nr. 13, pp.9-20.
[2] MOISIL, Gr. C. (2007). "Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București", în volumul "Grigore C. Moisil și continuatorii săi", Ed. Academiei Române, 2007, pp. 133-155.
[3] MOISIL, Gr. C. (1970). "Contribuția romănească la teoria algebrică a mecanismelor automate", AMC, 13-14, pp.82-88.

[4] MOISIL,Gr.C. (1971). “Propuneri privind învățământul informaticii la Facultatea de Matematică a Universitații din București", Raport prezentat conducerii Universitaţii, Nr.259/11.02.1971, 8 p.
[5] MARCUS, SOLOMON (1987). "Grigore C. Moisil și începuturile informaticii romanesti", Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din București, 20-21 februarie 1987,pp. 23-26.
[6] VĂDUVA, ION. (1987). "Douăzeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din București", Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din Bucurșţti, 20-21 februarie 1987, pp.6-14.
[7] VĂDUVA, ION. (2007). "Centrul de Calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C. Moisil", în volumul postum "Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române”, 2007 pp. 515-519.
[8] VLADA, MARIN. (2014). Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-2014, http://mvlada.blogspot.ro/ , accesat 2014
[9] CNIV, Gr. C. Moisil, http://www.cniv.ro/2006/grcmoisil , accesat 2014