CNIV 2020

Priorități în Cibernetică, Informatică și Inteligența Artificială


Despre începuturile informaticii mondiale și românești

Ciclul „Istoria Informaticii românești” – înțelegerea „fenomenului Informaticii românești”

BUCUREȘTI 15 IANUARIE 2020, CNIV România
Proiectul ROINFO 2018-2020 - www.c3.cniv.ro/?q=2019/roinfo-2019
Conf. dr. Marin Vlada*, Universitatea din București
From M. Vlada, https://mvlada.blogspot.ro/

---------------
*membru titular al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST)/Divizia Istoria Științei (DIS), Academia Română, membru în Comitetul de redacție al revistei "Studii și Comunicări", Academia Română - http://unibuc.ro/user/marin.vlada

Referință la această pagină (utilizarea de text sau imagine se va face cu citarea referinței): M. Vlada, Priorități în Cibernetică, Informatică și Inteligența Artificială - http://www.c3.cniv.ro/?q=2020/prioritati


"Valoarea unei opere ștințifice se judecă după influența pe care o exercită asupra evoluției științei. Mai există în știință și drumuri care se înfundă, râuri care în loc să se verse în fluvii și, prin acestea, în mări și oceane, eșuează într-un mic lac sau pur și simplu într-o băltoacă” Solomon Marcus

Year 1938: Inventive machine - "Thanks to the psycho-physical reversibility, we can materialize the act of creation. Undoubtedly, the inventive machine has not yet been created, but we can see its creation soon." Dr. Ștefan Odobleja, "Consonant Psychology", Paris
Year 1973: Informatics - “Informatics restores not only the union of pure and applied mathematics, of concrete technique and abstract mathematics, but also the union of natural sciences with man and society. It re-establishes abstract and formal concepts, and brings peace between art and science, not only in the scientist’s spirit, where they always are at peace, but also in their philosophy.” acad. Grigore C. Moisil
Year 2015: „Toate modelele importante de calcul au venit din simularea activităţii sistemului nervos. Modelele de automate din anii ’40, maşina Turing, din anii ’30 şi calculatorul electronic produs de John von Neumann şi echipa sa în 1948 aveau în atenţie sistemul nervos superior. În cartea mea Gramatici şi automate finite din 1964 e un capitol mare despre sistemul neuronal, aşa cum este modelat prin automate finite şi gramatici regulate de către S.C. Kleene” acad. Solomon Marcus, 2015
Year 2017: Molecular computer - "Define a molecular computer as one molecule which transforms, by random chemical reactions mediated by a collection of enzymes, into a predictable other molecule, such that the output molecule can be conceived as the result of a computation encoded in the initial molecule." PhD Marius Buliga

Valoarea unei opere ștințifice se judecă după influența pe care o exercită asupra evoluției științei. Mai există în știință și drumuri care se înfundă, râuri care în loc să se verse în fluvii și, prin acestea, în mări și oceane, eșuează într-un mic lac sau pur și simplu într-o băltoacă” spunea Solomon Marcus, în anul 1975 (cartea “Din gândirea matematică românească”, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975).

O știință se dezvoltă prin ansamblul de cercetări, concepte, teorii, metode și tehnici ce devin valide și contribuie la studiul și rezolvarea problemelor complexe ale științei. Uneori, în timp, unele dintre teorii, metode sau tehnici devin învechite și, prin apariția altora mai eficiente și performante, dispar sau sunt actualizate. Astfel de exemple sunt în matematică, informatică, în biologie, medicină etc. Rolul oamenilor de știință este să contribuie la aceste eforturi privind dezvoltarea științei. Pe plan mondial, fiecare națiune are unele contribuții primordiale în dezvoltarea unei științe, la diverse momente când, oameni de știință, cercetători, ingineri etc. sunt inventatori sau au priorități în dezvoltarea unor teorii, metode sau tehnici. În acest sens și România se poate mândri cu astfel de oameni, chiar dacă în unele situații recunoașterea internațiomală a venit mai târziu sau poate cu mari dificultăți. Astfel, un exemplu concludent este cazul dr. Ștefan Odobleja (1902-1978), precursor al Ciberneticii generalizate care, abia în anul 1978, la al IV-lea Congres al Organizației mondiale pentru sisteme generale și cibernetică de la Amsterdam, i s-a recunoscut întâietatea (1938-1939) față de matematicianul Norbert Wiener (1894-1964), care a fundamentat cibernetica (1948). Din acest motiv, în acel moment lui Norbert Wiener, nu i-a mai putut fi acordat Premiul Nobel. Președintele congresului, J. Rose, a hotărât decernarea medaliei de aur „Norbert Wiener” – 30 ani de cibernetică lui Nicolae Ceaușescu.

În anul 1978, student fiind la Facultatea de Matematică din București, secția Informatică, am participat la conferința ținută de profesorii Solomon Marcus, Cristian Calude-proaspăt asistent și Ionel Țevi-cercetător la Institutul de Matematică cu tema „Gabriel Sudan - Primul exemplu de funcție recursivă care nu este primitiv recursivă”. Rezultatele cercetării au fost publicate în C. Calude, S. Marcus, I. Ţevy, The First Example of a Recursive Function which Is Not Primitive Recursive, Historia Mathematica, 6 (1979), pp. 380–384. Peste multi ani, în anul 2017 mi-am amintit de acest eveniment-episod cu ocazia scrierii unui articol în volumul ICVL 2017: „History of Informatics. From recursivity to the Turing universal machine and Horn clauses”, apoi în anul 2018 cu ocazia elaborării vol. I și II din „Istoria informaticii românești” (proiectul ROINFO 2018-2020). Prof. Cristian Calude – venit din Noua Zeelanda, a fost prezent la lansarea vol. I si II, ce a avut loc în amf. S. Haret la Facultatea de Matematica și Informatică, 26 sept. 2019. În prezentarea realizată cu această ocazie, C. Calude s-a referit la acest episod și a confirmat aspectele legate de acele cercetări din anii 1974-1978. De asemenea, a adus un omagiu prof. Sergiu Rudeanu (1935-2019) - http://mvlada.blogspot.com/2019/07/in-memoriam-prof-dr-sergiu-rudeanu.html, pentru contribuția privind dezvoltarea programării pseudobooleene, ce astazi stă la baza calculatoarelor cuantice. Solomon Marcus, în cartea “Din gândirea matematică românească”, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975, scrie despre aceste cercetări legate de funția recursivă G. Sudan.

1. David Hilbert, Wilhelm Acherman, Alonzo Church, Kurt Gödel, Alan Turing, John von Neumann, Norbert Wiener, Noam Chomsky

Pe plan mondial, matematicianul american-de origine maghiară, John von Neumann (1903 – 1957) este autorul structurii calculatorului modern prin “Von Neumann architecture”, prin raportul tehnic “First Draft of a Report on the EDVAC” din anul 1945, arhitectură ce s-a bazat pe lucrările matematicianului britanic Alan Mathison Turing (1912-1954), https://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Turing- acest lucru a fost recunoscut de către Neumann, ce a descris așa-numita mașină abstractă Turing (Computing Machine) - „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem”, Proceedings of the London Mathematical Society, 2 42: 230–65, 1936. În anul 1943 Turing a construit-pentru benefiiciile armatei britanice, Colossus – primul calculator electronic digital pentru decriptarea codurilor germane, iar în perioada 1945-1946 contribuie la prototipul maşinii de calcul “Automatic Computing Engine”, realizată fizic mai târziu, în anul 1950. În anul 1946 Turing a prezentat o lucrare ce reprezintă primul proiect detaliat al unui calculator cu program stocat. În prezent, aceasta arhitectură este recunoscută şi valabilă.

Construirea calculatorului modern a fost precedată de cercetări și lucrări științifice privind construirea unei mașini de calcul care să realizeze calcule, dar și operații cu simboluri. Așa a apărut „problema deciziei” (decision procedure, https://en.wikipedia.org/wiki/Decision_problem) din teoria calculabilității (computability theory and computational complexity theory). Problemele de decizie apar de obicei în întrebări matematice ale decizibilității, adică problema existenței unei metode eficiente pentru a determina existența unui obiect sau apartenența sa la o mulțime; unele dintre cele mai importante probleme în matematică sunt nedecidabile (undecidable). Câmpul complexității computaționale clasifică problemele de decizie determinate prin cât de dificil sunt de rezolvat. „Dificil”, în acest sens, este descris în termeni de resursele de calcul necesare celui mai eficient algoritm pentru o anumită problemă. Între timp, domeniul teoriei recursive, clasifică problemele de decizie nedecidabile în funcție de gradul Turing, care este o măsură a necomputabilității inerente oricărei soluții.

Originea problemei deciziei datează de la matematicianul Gottfried Leibniz, care, în secolul al XVII-lea, după ce a construit o mașină de calcul⁠ mecanică, visa să construiască o mașină care ar putea manipula simboluri pentru a determina valoarea de adevăr⁠ a unei afirmații matematice. El și-a dat seama că primul pas ar trebui să fie un limbaj formal, și o mare parte din lucrările sale ulterioare s-au îndreptat în direcția acestui obiectiv. În anul 1928, David Hilbert și Wilhelm Ackermann au pus problema în forma prezentată mai sus. În continuarea „programului” său, Hilbert a pus trei întrebări la o conferință internațională în 1928, dintre care a treia a devenit cunoscută sub numele de „Entscheidungsproblem a lui Hilbert”. În 1929, Moses Schönfinkel⁠ a publicat un articol cu privire la cazurile particulare ale problemei deciziei, care au fost pregătite de Paul Bernays. Chiar și în anul 1930, Hilbert credea că nu există probleme de nerezolvat.

Calculul lambda vs. mașina universală Turing si limbajul LISP

În 1936, Alonzo Church (1903–1995), https://en.wikipedia.org/wiki/Alonzo_Church și Alan Turing au publicat independent lucrări în care arătau că o soluție generală a problemei deciziei este imposibilă, presupunând că noțiunea intuitivă de „efectiv calculabilă⁠” este capturată de funcțiile calculabile de către o mașină Turing (sau, echivalent, de cele exprimate în calculul lambda⁠). Această ipoteză este acum cunoscută sub numele de teza Church–Turing⁠ (https://en.wikipedia.org/wiki/Church%E2%80%93Turing_thesis). Alan Turing a fost extrem de influent în dezvoltarea ştiinţei calculatorului, oferind o formalizare a conceptelor de "Algoritm" şi "Computing" prin definirea maşinii Turing, ce a jucat un rol important în crearea calculatorului modern. În anul 1930 a definit conceptul de maşină universală ce stă la baza revoluţiei științei calculului (computer science). În anul 1945 Alan Turing a fost un pionier al construirii unui calculator electronic, în paralel cu proiectul lui John von Neumann (EDVAC Report 1945). Dar, adevăratul rol important al lui Turing a fost în înțelegerea ştiinţifică a funcţionării minţii omului, ce a condus la celebrul "Test Turing" pentru a defini inteligenţa maşinilor de calcul (calculatorului) şi la previziuni pentru secolul XXI. De asemenea, celebrul matematician Alan Turing a făcut istorie, deoarece astăzi este considerat a fi unul din precursorii Informaticii şi al Inteligenţei Artificiale. Pe plan mondial, este recunoscută contribuţia lui Turing asupra dezvoltării diverselor ştiinţe şi discipline: matematică, ştiinţa calculului (computer science), informatică, bioinformatică, calculatoare şi tehnologia informaţiei, morfogeneza (morphogenesis, mathematical biology), inteligenţa artificială, filozofia şi restul lumii ştiinţfice. Calculul lambda (λ calculus) a influențat proiectarea limbajului de programare LISP (procesarea listelor) și a limbajelor de programare funcționale în general. Codificarea de tip Church este numită în cinstea sa. În onoarea sa, s-a înființat în 2015, Premiul Alonzo Church pentru contribuții deosebite în logică și calcul, de către Computing Machinery Special Interest Group for Logic and Computation (ACM SIGLOG), the European Association for Theoretical Computer Science (EATCS), Asociația Europeană pentru Computer Science Logic (EACSL) și pentru Kurt Gödel Society (KGS). Premiul este pentru o contribuție remarcabilă în domeniul publicată în ultimii 25 de ani și nu trebuie să fi primit încă recunoaștere prin intermediul unui alt premiu important, cum ar fi Turing Award, Paris Kanellakis Award sau Gödel Prize.

Kurt Gödel, David Hilbert, dezvoltarea logicii matematice și limbajul PROLOG

Kurt Friedrich Gödel 1906-1978) - https://en.wikipedia.org/wiki/Kurt_G%C3%B6del, https://plato.stanford.edu/entries/goedel/ , a fost unul dintre fondatorii principali ai erei moderne, metamatematice, în logica matematică. El este cunoscut pentru teoremele sale de incompletitudine, care se numără printre teoremele de reper în matematica secolului XX, iar cercetările sale a atins fiecare domeniu al logicii matematice. Pornind de la teza sa de doctorat “Über die Vollständigkeit des Logikkalküls” (On the Completeness of the Calculus of Logic) (1929), Gödel a publicat cele două teoreme ale incompletitudinii în anul 1931, când avea 25 de ani, la un an după terminarea doctoratului la Universitatea din Viena. Prima teoremă a incompletitudinii afirmă că pentru orice sistem axiomatic recursiv auto-consecvent suficient de puternic pentru a descrie aritmetica numerelor naturale (de exemplu, aritmetica Peano), există adevărate propoziții despre numerele naturale care nu pot fi dovedite din axiome. Pentru a demonstra această teoremă, Gödel a dezvoltat o tehnică, acum cunoscută sub numele de numerele Gödel, care codifică expresiile formale ca numere naturale. De asemenea, el a adus contribuții importante la teoria demonstrației (proof theory) prin clarificarea conexiunilor dintre logica clasică, logica intuiționalistă și logica modală. Participarea la o prelegere de David Hilbert la Bologna cu privire la completitudinea și coerența sistemelor matematice ar fi putut stabili cursul vieții lui Gödel. În anul 1928, David Hilbert și Wilhelm Ackermann au publicat „Grundzüge der teoretischen Logik” (Principiile logicii matematice), o introducere în logica de ordinul I în care a fost pusă problema completitudinii: sunt suficiente axiomele unui sistem formal pentru a rezulta orice afirmație care este adevărată, în toate modelele sistemului? Aceste cercetări din logică matematică (teoria claculului propozițional și calculul cu predicate) au condus la dezvoltarea teoriei de demonstrare automata (automated theorem proving), și la conceperea și implementarea limbajului de programare logică PROLOG (limbaj al Inteligenței artificiale), fiind primul limbaj scris pe baza logicii de ordinul I.

Teorema de demonstrare automată a fost pionierat în anii '60 de Davis și Putnam în calculul propozițional. De asemenea, a utilizat Teorema lui Herbrand ca un rezultat fundamental al logicii matematice obținute de Jacques Herbrand (1930). În esență, permite un anumit fel de reducere a logicii de ordinul I la logica propozițională. Deși Herbrand (1908-1930) și-a dovedit inițial teorema pentru formule arbitrare de logică de ordinul I, versiunea mai simplă prezentată, restricționată la formule în formă prenex, care conțin doar cuantificatori existențiali, a devenit mai populară. O automatizare completă (în sensul unei proceduri de semidecizie) a logicii clasice de ordinul I a fost propusă în anul 1965 de J. A. Robinson (1930-2016) - https://en.wikipedia.org/wiki/John_Alan_Robinson, cu o singură regulă uniformă de inferență numită rezoluție (proceduri de unificare/potrivire/matching). Principiul rezoluției al lui Robinson – inspirat de cercetările matematicienilor Post și Herbrand (1930, 1930) se bazează pe rezolvarea ecuațiilor în algebre libere (adică structuri de termen), folosind algoritmul de unificare (J. A. Robinson, A Machine-Oriented Logic Based on the Resolution Principle, Journal of the ACM (JACM), January 1965, https://dl.acm.org/doi/10.1145/321250.321253). Multe rafinări ale rezoluției au fost studiate în anii '70, dar puține implementări convingătoare au fost realizate, cu excepția faptului că limbajul PROLOG este, într-un anumit sens, conceput din acest efort. Contribuția majoră a lui Alan Robinson este la fundamentarea teoremei de demonstrare automata. Algoritmul său de unificare a eliminat o sursă de explozie combinatorie în procedura de rezoluție; a pregătit, de asemenea, terenul pentru paradigma de programare logică, în special pentru limbajul Prolog. J. A. Robinson a primit premiul Herbrand in anul 1996 pentru contribuții distincte la raționamentul automat. Detalii: HANDBOOK OF AUTOMATED REASONIN, Edited by Alan Robinson and Andrei Voronkov, Elsevier Science Publishers B.V., 2001.

Cibernetica lui Norbert Wiener (1894-1964) vs. Cibernetica lui Ștefan Odobleja (1902-1978)

Matematicianul Norbert Wiener - https://en.wikipedia.org/wiki/Norbert_Wiener este considerat fondatorul ciberneticii, principiile de bază fiind descrise în opera sa Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine (1948), chiar dacă cu 10 ani mai înainte românul Dr. Ștefan Odobleja-medic militar, a publicat în franceză lucrarea fundamentală în 2 volume, ''Psihologia consonantistă'' (1938-1939), în care definea bazele unei ştiinţe noi, Cibernetica, care va propulsa construirea calculatorului modern și dezvolarea unei noi științe: Informatica. Odobleja stabilea ideile fundamentale ale Ciberneticii – cele 9 legi universale (http://mvlada.blogspot.com/2019/10/stefan-odobleja-precursor-al.html), cea mai importantă referindu-se la feedback. Norbert Wiener este apreciat ca fiind unul dintre primii care au teoretizat că tot comportamentul inteligent a fost rezultatul mecanismelor de feedback, care ar putea fi simulat de către mașini și a fost un important pas timpuriu către dezvoltarea inteligenței artificiale moderne. Numele lui Wiener apare frecvent și în context cu dezvoltarea calculatoarelor, unde are contribuții importante pentru rezolvarea ecuațiilor diferențiale (1940). Preocuparea lui din timpul celui de al doilea război mondial, de a dirija tirul artileriei, a determinat pe Wiener de a dezvolta sistemul de comunicare și transmisie spre cibenetică. Astfel, a avut loc nașterea ciberneticii în anul 1943, iar în anul 1947 Wiener ajunge la o convenție cu alți oamenii de știință de a folosi termenul de „cibernetică” – termen din greacă (κυβερνήτης – cârmați). Este un termen care cuprinde reglarea și legarea sistemelor din domeniul mecanicii statice, tehnicii și cu sisteme din lumea organismelor vii.

Limbajele formale și gramaticile lui Noam Chomsky

Algoritmi, sisteme cibernetice și limbajele formale. Noam Chomsky (n. 1928), https://en.wikipedia.org/wiki/Noam_Chomsky, cunoscut ca fiind „părintele lingvisticii moderne” și cel care a descris „Chomsky hierarchy” pentru gramatici, a dezvoltat teoria gramaticilor transformaționale (transformational grammar) prin care și-a câștigat doctoratul în anul 1955, iar în 1957 a apărut ca o figură semnificativă în lingvistică cu lucrarea sa de reper „Syntactic Structures”, care a jucat un rol major în remodelarea studiilor de limbaj. El a creat sau co-creat teoria gramaticii universale, teoria gramaticală generativă, ierarhia Chomsky și programul minimalist. Pe baza descrierilor bazate pe reguli de gramatică, Chomsky a grupat limbile naturale într-o serie de patru subseturi și tipuri din ce în ce mai complexe, cunoscute sub numele de „ierarhia Chomsky”. Această clasificare a fost și rămâne fundamentală pentru teoria limbajelor formale și relevantă pentru informatica teoretică, în special teoria limbajelor de programare, construcția compilatoarelor și teoria automatelor. Astăzi, există peste 700 limbaje de programare conform unor clasificări: https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_programming_languages, https://codelani.com/posts/how-many-programming-languages-are-there-in-t....

2. Gabriel Sudan, Ștefan Odobleja, Grigore C. Moisil, Tiberiu Popoviciu, Victor Toma, Wilhelm Löwenfeld, Iosif Kaufmann, Solomon Marcus, Sergiu Rudeanu

România se poate mândri cu contribuția oamenilor de știință români- matematicieni și ingineri, în câteva domenii ale cercetării științifice, privind fundamentele teoriei calculabilității, fundamentele ciberneticii, teoria algebrică a mecanismelor automate, logica matematică aplicată la construirea și utilizarea primelor calculatoare electronice din România. Un rol primordial l-a avut acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), considerat fondatorul informaticii românești, împreună cu inginerii ce au construit și dezvoltat industira de calculatoare românești. De asemenea, astăzi, se știe că noua știință Cibernetica s-a născut în România, în anul 1938 și 1939, când dr. Ștefan Odobleja-medic militar, publica în franceză lucrarea fundamentală în 2 volume, ''Psihologia consonantistă''. Definea bazele unei ştiinţe noi, Cibernetica, ce va propulsa construirea calculatorului modern și dezvoltarea unei noi științe: Informatica, ce va contribui la dezvoltarea Inteligenței artificiale. Odobleja stabilea ideile fundamentale ale Ciberneticii (cele 9 legi universale), cea mai importantă referindu-se la feedback.

România acelor ani, înainte și după cel de-al II-lea război mondial, era conectată la activitatea științifică și tehnică privind apariția noilor științe: Cibernetica și Informatica, prin eforturile științifice ale comunității mondiale, la construirea sistemelor de calcul (computer systems). În deceniul ‘60, România era considerată între primele țări din lume (după SUA, Anglia, URSS, Germania, Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia, Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru construirea calculatorului electronic. Școala românească de matematică s-a dezvoltat sub influența matematicienilor români ce și-au susținut doctoratele cu prestigioși matematicieni din Franța, Germania, Italia. De exemplu, matematicianul Gabriel Sudan (1899-1977) a publicat în anul 1927 (înaintea lui W. Ackermann, 1928), prima funcție recursivă ce nu este primitiv recursivă.

Gabriel Sudan (1899-1977) și studiul funcțiilor recursive

Gheorghe Păun relatează în [1]: În aprilie 1973, înainte de a pleca în Canada, Moisil i-a spus lui Solomon Marcus că Sudan, student al lui Hilbert împreună cu Ackermann în anii 1920, la Göttingen – şi-a susţinut teza de doctorat în 1925 – ar fi produs un asemenea exemplu. Nu a apucat Moisil să dea amănunte, nu este clar ce amănunte avea, iar în Canada a decedat, drept care, a relatat ulterior în diverse locuri profesorul Solomon Marcus, s-a declanşat o veritabilă operaţiune detectivistică, în căutarea, în primul rând, a lucrării în care Gabriel Sudan avea exemplul respectiv – desigur, în cu totul alt context şi cu altă terminologie decât cea a funcţiilor recursive, domeniu dezvoltat abia în anii 1930. Au pornit căutarea Cristian Calude, student atunci la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, şi Ionel Ţevy, cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. „După o examinare atentă a tuturor articolelor şi cărţilor prof. Sudan, Cristian Calude îşi opreşte atenţia asupra articolului Sur le nombre transfini ω^ω [omega-la-omega], publicat în Bulletin Mathématique de la Société Roumaine Gabriel Sudan des Sciences, vol. 30, 1927, fasc. 1, pp. 11–30” (S. Marcus, Din gândirea matematică românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975).

Gheorghe Păun [1]: Textul lui Gr. C. Moisil, despre o contribuţie românească cu totul remarcabilă, din anii 1960, la calculul cuantic: de câţiva ani au fost produse calculatoare cuantice de un tip restrictiv, neuniversale, capabile de rezolvarea unor probleme care se reduc la programare pseudobooleană, subiect dezvoltat de profesorii Sergiu Rudeanu şi Peter Hammer (pe atunci, Ivănescu), la Bucureşti, pe vremea când nici nu se vorbea despre calculatoare cuantice (primele speculaţii apar prin anii 1970). Spune Moisil: „Locul pe care-l are şcoala din Bucureşti, în fundarea şi dezvoltarea programării pseudobooleene e o mândrie a Facultăţii de Matematică şi a Institutului de Matematică”. (Florin Gheorghe Filip, Civilizaţia Românească (coord. Victor Spinei)- Ştiinţa şi tehnologia informaţiei în România, Editura Academiei Române Bucureşti, 2018, pp. 119-121).

Cibernetica s-a născut în România - Cibernetica lui Ștefan Odobleja (1902-1978)

Am râvnit toată viaţa după confortul marilor oraşe, dar soarta, mai prevăzătoare decât mine, m-a ferit de acest pericol. Îmi vine să cred că realizarea acestei psihologii cu pronunţat caracter de cibernetică se datorează şi faptului că autorul ei şi-a trăit viaţa în provincie, mai aproape de natură. Formarea în natură şi contactul permanent cu natura şi realităţile ei m-au pus în condiţiile optime spre a reflecta asupra gândirii şi totodată mi-au imprimat o atitudine independentă, personală şi realistă” Dr. Ştefan Odobleja.

Dr. Ştefan Odobleja (1902-1978) – medic militar, a fost o mare personalitate ştiinţifică prea mult nedreptăţită. În perioada 1938-1939 (înainte cu 10 ani, ca matematicianul american Norbert Wiener (1894 – 1964), considerat a fi părintele Ciberneticii, să publice lucrarea sa fundamentală “Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine”, Odobleja scria în franceză lucrarea fundamentală în 2 volume, „Psychologie Consonantiste”. Definea bazele unei ştiinţe noi, Cibernetica, ce va propulsa construirea calculatorului modern și dezvolarea unei noi științe: Informatica. Odobleja stabilea ideile fundamentale ale Ciberneticii, cea mai importantă referindu-se la feedback. În anul 1939, el însuşi a trimis 150 de cărţi personalităţilor ştiinţifice, universităţilor şi marilor biblioteci din Europa, America şi Asia, numai că peste omenire venea, al doilea război mondial şi, cine mai voia să analizeze o lucrare profund ştiinţifică, în care se vorbea despre concepte noi în acel moment. Astăzi, se știe că, în anul 1941, omul de știință american S. M. Strong a publicat in revista "Psychological abstracts" o recenzie asupra "Psihologiei consonantiste" care la apariție, de altfel, fusese expediată marilor biblioteci ale lumii, inclusiv universităților americane, dar în general a avut foarte puţine recenzii şi a fost practic ignorată multă vreme. De asemenea, se știe că, dr. A. Rosenblueth, Kurt Levin, psiholog, precum și matematicianul Norbert Wiener, reprofilat după 1938 la psihologie și neurofiziologie, au deținut informații despre "Psihologia consonantistă" a savantului român Ștefan Odobleja. Această lucrare le-a stârnit interesul de a o consulta în original. Matematicianul Wiener cunoștea foarte bine limba franceză, conferențiind chiar în Franța, iar neurofiziologul Rosenblueth își facuse studiile medicale în Franța. Odobleja nu a dat o aplicație practică ideilor sale. El a dorit doar să arate cum funcționeaza psihicul uman, prin studiul și înțelegerea proceselor ce au loc în corpul uman coordonate de creier și mintea omului.

Odobleja a reuşit să expedieze circa 20 de exemplare la bibliotecile universitare şi medicale din lume şi 20 de exemplare la o serie de specialişti străini. Lui William Seaman Bainbridge – general american, ce a participat la Congresul Internațional de Medicină Militară de la București, 8-12 iunie 1939, Odobleja i-a trimis cinci exemplare, iar medicul american l-a asigurat că le va plasa în cele mai indicate locuri. Ştefan Odobleja şi-a continuat cecetările mai ales în direcţia elaborării unei logici din care au rămas îm stadiu de manuscris zeci de mii de pagini. Începând din anul 1972, când a citit autobiografia lui Norbert Wiener, Ştefan Odobleja s-a consacrat demonstrării ideii că originea ciberneticii se află în psihologie şi că „Cibernetica s-a născut în România în anul 1938” prin lucrarea sa „Psychologie Consonantiste”. În acest sens, pentru a-şi marca parternitatea, el a publicat o lucrare specială, care a apărut în chiar anul morţii sale, 1978: „Psihologia consonantistă şi cibernetica“, cu o substanţială prefaţă a lui Mihai Golu.

It is also to be noticed that the author himself – Ștefan Odobleja – has diffused the prospect by which he announced the participants at the International of Military Medicine about the appearance of this paper “Psychologie consonantiste”. That Congress took place at Bucharest between 8- June, 12th, 1939. At this Congress also participated a delegation of the Military Navy of USA, lead by Dr. W.S. Bainbridge who invited Odobleja to visit USA. In 1966 he moves back to Turnu Severin where he finds Norbert Wiener’s book “Cybernetics” and becomes intrigued with the similarities to his own "Psychologie consonantiste". From this moment Odobleja started to wonder who had the priority of discovering cybernetics, given that Wiener’s book had been published in 1948 ten years later after his and was translated in Romania, in 1966, two years after the authors death. Consequently, Odobleja launched some pertinent arguments about the way his rough manuscript could have got in the hands of Wiener. In 1938 he had send 5 copies to Dr. W.S. Bainbridge, who met Wiener when the USA Military Navy ordered the Technological Institute in Massachusetts, where Wiener was a member, to build devices for the anti-air raid cannons from battle ships. Beginning with 1972, when he read Norbert Wiener's autobiography, Ștefan Odobleja devoted his time to prove that the origin of cybernetics is in psychology. He published a special creation named "The consonantist psychology and cybernetics". He died on the September, 4th, 1978 in misery (Source: http://www.bdmsoft.com/ieeecontest/life.php).

Matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1978) - fondatorul informaticii românești și teoria algebrică a mecanismelor automate

Grigore C. Moisil primește –post-mortem, în anul 1996, Computer Pioneer Award (Computer Pioneer Award - IEEE Computer Society) – singurul român ce a primit această medalie “For the development of polyvalent logic switching circuits, the Romanian School of Computing, and support of the first Romanian computers.” (https://www.computer.org/profiles/grigore-moisil)
În perioada 1934-1942, la Universitatea din Iași, matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1973) se ocupa de «Logică și teoria demonstrației» și propunându-și «să învețe matematica de la început», a studiat la «minunata bibliotecă» a Seminarului matematic din Iași, cartea lui Hilbert și Ackermann, dar și cele 3 volume Principia Mathematica ale lui Russel și Whitehead. Moisil a aflat despre logicile cu mai multe valori ale lui Lukasiewicz, în primăvara anului 1935, când T. Kotarbinski, profesor la Universitatea din Varșovia a ținut la Iași 3 conferințe publice și o scurtă lecție la Seminarul Matematic asupra scrierii fără paranteze a lui Lukasiewicz.

În perioada 1953-1954, România ocupa locul III în lume, după SUA și URSS, în activitatea de cercetare privind Teoria circuitelor de comutație, activitate coordonatâ de Grigore C. Moisil, la Facultatea de Matematică București și la Institutul de Matematică – după nr. de articole (Grigore C. Moisil, Activitatea CCUB, revista AMC, Editura Tehnică, nr. 13-14, 1970).
Despre începutul informaticii românești. Anul univ. 1959/1960, când la Facultatea de Matematică și Fizică – Universitatea din București, acad. Grigore C. Moisil a înființat secția „Mașini de Calcul”, ce era urmată de studenți în ultimii doi ani de studii (în acea vreme studiilor la matematică durau 5 ani). Mărturia acad. Solomon Marcus - În anul 2013, în amf. Spiru Haret de la Facultatea de Matematică și Informatică, la întâlnirea aniversară a promoției 1978 - Informatică, acad. Solomon Marcus (1925-2016) a făcut observația că Informatica în Romania își are izvoarele, mai înainte, prin anul 1954, când s-au pus bazele secției de „Mașini de Calcul”, prin cursul liber „Teoria algebrică a mecanismelor automate” ținut de acad. Grigore C. Moisil. De asemenea, a amintit că, în anul 1956 Grigore C. Moisil devine președintele Comisiei de Automatizări a Academiei Române, iar ulterior, în anul 1965 devine președintele Comisiei de Cibernetică a Academiei Române.

Rolul Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB). Anul 1962, Grigore C. Moisil înființează, la Facultatea de Matematică, Centrul de Calcul, cu statut de Laborator pe lângă Catedra de Algebră condusă de Gr. C. Moisil, ce va deveni Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), primul cu acest profil din ţară și care va avea un rol important în formarea de informaticieni în România). A contribuit decisiv la dotarea CCUB cu sistemul de calcul IBM/360/30, calculator pe care s-au instruit multe generații de informaticieni, și pe care se executau programe scrise pentru rezolvarea problemelor din multe domenii științifice, economice, administrative etc.

Matematicianul Tiberiu Popoviciu și calculatorul românesc DACCIC

Matematicianul Tiberiu Popoviciu (1906-1975), savant vizionar, a fost o personalitate cu realizări importante în fondarea informaticii din România în anii '50, atât în ce priveşte partea de hardware, cât și partea de software. De remarcat, Tiberiu Popoviciu este autorul primei monografii din România privind analiza numerică şi teoria aproximării, anul 1937. Enumerăm pe scurt următoarele etape/argumente privind contribuția acad. T. Popoviciu la fondarea informaticii românești (Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” Cluj-Napoca, Academia Română, https://ictp.acad.ro/ro/tiberiu-popoviciu-unul-din-fondatorii-informatic...):
• T. Popoviciu a înfiinţat, în anul 1951, Institutul de Calcul, în cadrul Academiei Române, scopul acestuia extinzându-se în anul 1957 de la cercetări matematice la construirea de calculatoare electronice. Viziunea lui Popoviciu era de a îngloba trei valenţe ale noţiunii de calcul. Un prim calculator (MARICA, 1959), cu relee electromagnetice, este realizat în doar doi ani, fiind unul experimental. În prezent, Institutul de Calcul poartă numele savantului vizionar care l-a fondat (ICTP - Institutul de Calcul Tiberiu Popoviciu).
• În anul 1958, din inițiativa acad. T. Popoviciu, la Institutul de Calcul este organizată prima Conferință Națională de Cibernetică din România. Este binecunoscut că, după instalarea comunismului în România, Cibernetica era definită ca „pseudoștiință reacționară inventată de burghezie pentru a abate atenția proletariatului de la lupta de clasă”. Cum s-a renunțat la această definiție în România și cum a devenit cibernetica utilă? Este greu de răspuns exact și documentat. Putem opina că statele comuniste au fost nevoite să renunțe la această atitudine când, pentru a ține pasul cu țările din vest, s-au decis să construiască calculatoare electronice.
• În anul 1962 se înființează la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca secția de Mașini de Calcul pentru studenții din anii IV-V, secție la care începe predarea noţiunilor de informatică.
• În anul 1963, la Institutul de Calcul se finalizează construirea calculatorului electronic DACCIC-1 – primul calculator din țară cu tranzistori și cu memorie internă (din ferite).
• În anul 1968 se finalizează la Cluj construirea lui DACCIC-200, primul calculator românesc cu sistem de operare și compilator, cel mai puternic calculator conceput şi construit în România.
• În anul 1971 se înființează primele licee de informatică din țară, la București, Cluj, Timișoara și Iași. Softiştii formaţi la ICTP, iar apoi la ITC, scriu unele din primele manuale de informatică pentru liceu, predând în primii ani la clasă.

Ing. Victor Toma (1922-2008), pionierul construirii calculatoarelor românești

Datorită ing. Victor Toma şi sub directa sa îndrumare au fost realizate o serie de calculatoare electronice pe tuburi începând cu CIFA-1 (aprilie 1957), CIFA-2 (1959), CIFA-3 (1960), CIFA-4 (1962), şi apoi pe tranzistori CET-500 (1964) şi CET-501 (1966). În secţia condusă de Victor Toma au fost realizate şi calculatoarele CIFA-101 (1962) şi CIFA-102 (1963). În anul 1962, Profesorul Grigore Moisil vorbea şi el în cuvinte emoţionante despre Victor Toma: „Este meritul incontestabil al conducerii Institutului de Fizică Atomică de a fi înţeles importanţa construcţiei de calculatoare electronice şi de a fi sprijinit această problemă”. Este un semn de deosebită apreciere şi recunoastere a meritelor incontestabile ale celui care a fost marele Profesor Horia Hulubei, directorul I.F.A., cel ce cu dragoste încuraja căutările de început spunând: „Lasaţi-l pe Toma să se ocupe de tinichelele lui …”.
Mărturia lui V. Toma: „Ideea unui calculator a crescut treptat, cu sprijinul Institutului de Fizică Atomică (IFA); nu a fost nimic dintr-o dată. Iată de ce: IFA avea nevoie de tehnică digitală pentru măsurarea radioactivităţii la unităţile mari: betatron, reactor şi alte unităţi. Aşa că, în consecinţă, profesorul Hulubei, care era directorul Institutului de Fizică Atomică, a înfiinţat un laborator de electronică, pentru că pe atunci nu se gândea nimeni la calculatoare. Noi am început acolo să producem aparatură de măsură pentru diverse ateliere IFA, aparatură competitivă, la concurenţă cu ce se producea în străinătate. Aparatele de măsură la care am lucrat în acea perioadă, cu utilizare în activitatea de cercetare nucleară, aveau numărător electronic cu precizie de 10 microsecunde şi frecvenţă de până la 100Khz. Unele au fost brevetate şi premiate, fiind anunţate la vremea aceea de revistele academice din România şi URSS. Tot atunci a apărut revista de Electronică, o revistă care a promovat rezultatele cercetărilor noastre, constituind un puternic imbold pentru noi”.

Nu existau încă analişti și programatori care să identifice problemele de rezolvat la calculator, trebuia făcute programe. Treptat, matematicienii au început să ţină cursuri de programare prin care au învăţat beneficiarii să-şi facă programele singuri, în codul maşinii. În anul următor (1956) ne-au fost repartizaţi trei absolvenţi de la Facultatea de Matematică: Zamfirescu, Vaida şi Moldovan. Acesta a fost primul val de stagiari, dar au mai urmat şi alţii. După încă doi ani am pus în funcţiune calculatorul CIFA 3 care o fost realizat de V. Toma împreună cu Mihaela Ionescu şi alţii, având acum deja un colectiv de 10-12 oameni foarte buni, care au muncit mult. Calculatorul CIFA 3 a fost comandat de Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna din Rusia (URSS), un institut puternic, dar lipsit de un sistem de calcul. De fapt, a existat o comandă de două calculatoare, CIFA 3 şi CIFA 4 pentru Institutul din Dubna. Dar, când s-a terminat construirea calculatorului CIFA 3, deja interesul Institutului Dubna pentru aceste calculatoare cu performanţe mai modeste nu mai exista. De aceea, calculatorul CIFA 3, după ce a funcţionat în IFA un an şi jumătate a fost (re)cumpărat de Centrul de Calcul al Facultății de Matematică din Bucureşti, unde director era profesorul Moisil, foarte preocupat după tehnică nouă. În cadrul Acordului de Colaborare dintre Academia Română şi Academia Bulgară de Ştiinţe, s-a realizat în Bulgaria, între 1960-1962, calculatorul Vitoşa, după modelul CIFA-3. CIFA 4 a însemnat o nouă creştere a fiabilităţii şi siguranţei în funcţionare şi, implicit, o lărgire a spectrului utilizării acestui model de calculatoare.

Wilhelm Löwenfeld și Iosif Kaufmann, creatorii calculatorului MECIPT de la Timișoara

„Wili Lowenfeld a fost fără îndoială sufletul MECIPT (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara). Nu putem nega meritele lui Iosif Kaufmann ca un creier al MECIPT, dar fără Wili cu siguranță calculatorul nu ar fi apărut. De o vitalitate ieșită din comun, cu o perseverență pe care întotdeauna am luat-o ca model fără să reușesc, Loewenfeld a reușit să coordoneze resursele puține care erau pentru finalizarea proiectului într-o manieră pe care mulți manageri de proiect de azi ar putea să-l invidieze. În anul 1961, ca student în anul IV la Facultatea de Electrotehnică din Timișoara, am fost abordat de Vili Lowenfeld, unul din cei doi creatori ai MECIPT-un proiect despre care se vorbea deja, dar nu cu voce tare. Vili m-a adus la calculatorul aflat atunci încă înainte de naştere şi am început să lucrez cu Iosif Kaufmann, sub forma unui cerc studenţesc metodă la modă în vremea aceea. A fost momentul în care după impulsurile iniţiale ale lui Grigore C. Moisil am decis că vreau cu orice preţ să lucrez în domeniul calculatoarelor.”. Prof. dr. Ing. Vasile Baltac, http://evocari.blogspot.com/2008/07/wili-loewenfeld-primul-pionier-al.html

• Studenți în practică la MECIPT-1: „Calculatorul MECIPT-1 era, în 1963, singurul din toată rețeaua institutelor de învatamânt superior din România. Cred că a fost inițiativa profesorului Moisil ca practica unei părți a studenților care terminau anul 4 al facultăților de matematică să se facă la acest calculator. Practica s-a efectuat, între 1963 și 1966 inclusiv, în luna iulie, cu circa treizeci de studenți, conduși de câte un specialist de la Centrul de Calcul al Universității București. În primul an au venit studenți de la București, Cluj și Iași, în anul următor de la București și Cluj, apoi numai de la București. Studenților li se țineau zilnic lecții, teoretice sau practice, despre MECIPT. La aceste lecții mai asistau și alte persoane interesate în programare. După prezentarea principiilor de funcționare a calculatorului, facută de constructori, în ultimele două săptamâni le vorbeam eu de programare. La sfârșit se dădea și un colocviu, la care desigur nu cădea nimeni, dar care nu era deloc formal” (Dan D. Farcaș).
• Programme și calcule pe calculatorul MECIPT-1: „Într-o iarnă, la începutul anilor ‘60, cupola pavilionului central al expoziției naționale (azi „Romexpo”, din Piața Presei Libere) s-a turtit sub greutatea zăpezii. Refacerea cupolei (care de atunci rezistă) a fost încredințată unui colectiv de la Politehnica timișoreană, sub conducerea academicianului Mateescu, iar calculele aferente s-au executat pe MECIPT-1, programator fiind Vasile Baltac. Tot aici s-au elaborat, în detaliu, planurile după care a fost turnat betonul în barajul de la Vidraru. Un articol din presa vremii aprecia că aceste calcule ar fi necesitat, manual, 9 luni, iar pe calculator s-au terminat în 18 zile, inclusiv cu transcrierea sub formă finală a tabelelor, care puteau fi trimise direct pe șantier. S-au mai făcut simulări pentru o posibilă hidrocentrală pe Dunare, cu bulgarii, în zona Izlaz-Somovit, s-a dimensionat rețeaua de apă a municipiului Arad, s-au făcut calculele de rezistență la mai multe clădiri înalte etc.” (Dan D. Farcaș).

Solomon Marcus (1925-2916), matematicianul de frontieră și al interdisciplinarității

Motto:
Toate modelele importante de calcul au venit din simularea activităţii sistemului nervos. Modelele de automate din anii ’40, maşina Turing, din anii ’30 şi calculatorul electronic produs de John von Neumann şi echipa sa în 1948 aveau în atenţie sistemul nervos superior. În cartea mea Gramatici şi automate finite din 1964 e un capitol mare despre sistemul neuronal, aşa cum este modelat prin automate finite şi gramatici regulate de către S.C. Kleene” Solomon Marcus, 2015

Academicianul Solomon Marcus, reputat om de ştiinţă, cu o solidă carieră internaţională, dezvoltată de-a lungul a peste 65 de ani, matematicianul și informaticianul român al cărui nume este citat în marile enciclopedii internaţionale, a publicat peste 50 de volume şi 400 de articole ştiinţifice, în domenii diverse: analiza matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotica, istoria şi filosofia ştiinţei, modele matematice în ştiinţele naturii, istoria și filozofia științei şi în ştiinţele socio-umane. Solomon Marcus a fost autorul mai multor studii interdisciplinare și al unor cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale. A fost un permanent animator în rândul studenţilor şi al specialiştilor, pentru promovarea şi răspândirea matematicii şi informaticii în cele mai diferite domenii: literatură, istorie, arheologie, economie, muzică, cinematografie etc.

• „Este singurul matematician român cu numărul Erdös egal cu unu. Şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în analiză matematică, topologie, informatică teoretică, lingvistică, poetică, semiotică, istoria şi filosofia ştiinţei şi aplicaţii ale matematicii îndiferite ştiinţe ale naturii sau societăţii. Cartea sa Gramatici şiautomate finite din 1964 este una dintre primele din lume în teoria limbajelor formale, baza teoretică în studiul limbajelor deprogramare.” acad. prof. dr. Marius Iosifescu în răspunsul la discursul de recepţie de la Academia Română, Joi 27 martie 2008.
• „Ne lipseşte Moisil – din luna martie 2016, acest an, ne lipseşte şi marele său prieten şi continuator, profesorul Solomon Marcus. Doi clasici ai matematicii şi culturii româneşti, două personalităţi de mare anvergură, fondatori cu vocaţie, creatori de şcoală, două conştiinţe, repere, modele. Irepetabili, dar tocmai de aceea ne-ar folosi să încercăm să-i imităm. De uitat – cum spun şi unele dintre textele din carte şi cum toate demonstrează – oricum nu pot fi uitaţi ...”. acad. Gheorghe Păun, Moisil 110, Editura Tiparg, Curtea de Argeş, 2016.
• „Întâlnirea intelectuală cu profesorul Solomon Marcus a avut loc la seminarul de la cursul de Analiză Matematică al profesorului Miron Nicolescu din anii I și II (1952-1953). Asistentul nostru beneficia de toată libertatea de inițiativă. Cursul și seminarul se disociau de tratarea din cărțile de analiză ale lui N. Luzin din epocă, care insistau pe calcule puțin semnificative, cărti care nici măcar nu ne erau citate așa cum ar fi cerut moda perioadei. La tablă se desfășura o bătălie matematica. Seminarul se transforma într-un thriller, problemele puse întrunind caracteristicile genului, suspansul, tensiunea și soluția ca revelație. Profesorul își asuma ceva din rolul personajului Harley Quin din Agatha Christie căutând să dezvolte în noi capacitatea de rezolvare. Nu pot fi uitate acele ore și conversații matematice. Mi-am amintit de ele când am fost doctorand la Moscova și mă plimbam, necunoscut de nimeni, într-un fel de a fi sau a nu fi, pe coridorul pustiu, din fața cabinetului lui I. G. Petrovski, rectorul de atunci al imensei Universități de Stat din Moscova MGU unde îmi pregăteam teza de doctorat cu prof. Alexander Gennadyevich Kurosh (1908-1971) (domeniul de cercetare al profesorului Marcus era înrudit cu cel al lui Petrovski). Kurosh a fost un algebrist ilustru, în tradiția/linia celor considerate, fundamente pentru Informatica Teoretică din România. Am avut deci șansa excepțională a unei întâlniri timpurii cu o personalitate de mare și aleasă cultură ca profesorul Marcus, cu care comunic și azi, pe teme atât de diverse”. Dragoș Vaida, „Acad. Solomon Marcus la 90 de ani sau despre trăirea culturii.” Libertas Mathematica, vol. 35, no. 2, 2015.

Matematicianul Sergiu Rudeanu (1930-2019) și structurile matematicii discrete

Prof. dr. Dragoș Vaida:
• Sergiu Rudeanu a fost un matematician care își merită pe deplin recunoașterea și ecoul internațional, de la care aveai ce învăța, nu cum să-ți faci viața ușoară, ci sigur cum să realizezi o lucrare solidă, unitară, coerentă, la care să te uiți cu mulțumire și mai târziu.
• Apariția interesului unor matematicieni pentru informatică coincide fericit cu manifestarea interesului pentru Algebra Axiomatică. Anii 1960 îl găsesc pe Sergiu Rudeanu edificat cu privire la identitatea sa matematică. Articolul lui Moisil, Gr. C, Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București, AMC 13-14 (1970), 9-20, relevă ca realizare majoră apariția a două domenii noi în literatura științifică de la noi și de peste hotare și anume lingvistica matematică, datorată acad. Solomon Marcus și mai târziu teoria programării pseudo-booleene, datorată profesorilor Sergiu Rudeanu și L. Peter Hammer-Ivănescu și Egon Balas.

“S-a dezvoltat la Institutul de matematici al Academiei o cercetare deosebit de valoroasă în domeniul programării liniare (problema transporturilor ). Cercetătorii de la Institutul de matematici, împreună cu un tânăr matematician din R. S. Cehoslovacă, venit la noi pentru studii de specializare în teoria automatelor discrete, au creat un capitol nou al Economiei matematice: Teoria programării pseudobooleene. Această teorie utilizează tehnici de algebra logicii, pentru rezolvarea unor probleme de economie. În programarea pseudobooleană necunoscutele au numai valorile 0 și 1 (corespunzând ideilor de fals și adevăr din logică), dar funcțiile ce intervin au valori reale oarecare. În această teorie au fost publicate numeroase lucrări sintetizate într-un volum publicat în limba engleză de editura Springer (P. Ivănescu, S. Rudeanu, Boolean methods in operations research and related areas, 1967)” Grigore C. Moisil, 1970.

Cristian S. Calude și Marian Gbeorghe (Fundamenta Informaticae, vol. 131/2014):
• “Research activity of Sergiu Rudeanu in lattice theory, algebra of logics, universal and Boolean algebras (see pseudo-Boolean programming (a subject he has initiated with P. L.Hammer), automata theory and graph theory is internationally well-known and appreciated. A very good lecturer, who devoted time and energy to write many textbooks. Prof. Rudeanu was also an excellent supervisor. The Mathematics Genealogy Project, http://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=60012, lists his 12 PhD students (including well-known researchers as D. Simovici, A. Iorgulescu and S. Istrail) and 13 descendants.”.

REFERINȚE
1. Florin Gheorghe Filip, Civilizaţia Românească (coord. Victor Spinei) - Ştiinţa şi tehnologia informaţiei în România, Editura Academiei Române Bucureşti, 2018, pp. 119-121
2. Solomon Marcus, Din gândirea matematică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975
3. Gheorghe Păun, Moisil 110, Editura Tiparg, Curtea de Argeş, 2016
4. Marin Vlada (coord.), Istoria informaticii romanesti. Apariţie, dezvoltare şi impact. Oameni, instituţii, concepte, teorii şi tehnologii, vol. I, II, Editura MATRIXROM, 2019
5. Cornelia Ghinea, Stefan Odobleja - Omul, militarul, medicul, Buletinul arhivelor militare, Anul XVII, Nr. 3(65), 2014, http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/admin/documente/1291024277.pdf
6. IEEE Computer Society's Web Programming Competition Unsung Heroes, CHC61 Competition: Team number 718293 (BDM SoftSolutions), http://www.bdmsoft.com/ieeecontest/life.php
7. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL 2017), Ed. Universității din București, 2017
8. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, History of Informatics. From recursivity to the Turing universal machine and Horn clauses, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL 2017), Ed. Universității din București, 2017
9. Marin Vlada, 2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul Turing la Inteligenţa Artificială, Lucrările Cnferinței Naționale de Învățământ Virtual (CNIV 2012), Ed. Universității din București, 2012
10. Hinoveanu Ilarie - Stefan Odobleja - between "scientific adventure" and the sufferings of glory , foreword by acad. Alexandru Surdu, Publishing house - Scrisul Romanesc, Craiova 2003
11. Hinoveanu Ilarie - From suffering to triumph, Publishing house - Scrisul Romanesc, Craiova 2003
12. Dănilă Ioan - Dialog with ing. Stefan Odobleja - Jr. the son of a great romanian scientist, january 2003, Bacau
13. Rusu Victor - Center Ștefan Odobleja. Homage gesture., Public Library "I. G. Bibicescu", Mehedinti, 2002
14. Alexandru Surdu - Ștefan Odobleja - An introduction to logical resonance, foreword by Constantin Noica, Publishing house "Scrisul românesc", Craiova, 1984
15. Iosif Constantin Dragan - Stefan Odobleja - Cybernetique generale, Psychologie consonantiste, Science des sciences, 1983, (the first graphical reproduction of "Psychologie consonantiste", from 1938 - 1939)
16. Mihai Drăgănescu - Ștefan Odobleja - Psychologie consonantiste., 1982, Publishing House "Editura Științifică și Enciclopedică", București
17. M. Vlada, Simpozion Naţional la Craiova, http://mvlada.blogspot.com/2019/11/simpozion-national-la-craiova.html
18. M. Vlada, Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Informaticii, 2019, http://mvlada.blogspot.com/2019/10/stefan-odobleja-precursor-al.html
19. M. Vlada, Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Inteligenței artificiale, 2018, https://mvlada.blogspot.com/2018/05/stefan-odobleja-precursor-al.html
20. Ileana Dogaru, http://www.libruniv.usarb.md/xXx/reviste/tehnocop/continut/Tehnocop_2(17),2017/Tehnocop_2(17),2017-37-45.pdf
21. http://www.c3.cniv.ro/?q=2018/odobleja
22. Românul Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Inteligenței artificiale, http://www.agora.ro/stire/romanul-stefan-odobleja-precursor-al-ciberneti...
23. https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/savantul-Stefan-odobleja-parint...
24. http://stirileprotv.ro/techschool/stefan-odobleja-povestea-romanului-sar...
25. http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&I...
26. http://www.art-emis.ro/stiinta/1568-stefan-odobleja-logica-rezonantei.html
27. Col. (r) dr. Nicolae POPESCU, Ing. Ştefan ODOBLEJA jr., Ştefan Odobleja, un precursor al Ciberneticii, 22 Martie 2013, http://www.viata-medicala.ro/*articleID_6621-dArt.html
28. http://www.gds.ro/Local/2016-04-22/pe-meleagurile-natale-ale-savantului-...
29. http://www.art-emis.ro/stiinta/1568-stefan-odobleja-logica-rezonantei.html
30. Irina Munteanu, http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/redescoperirea-romaniei/o-idee-ap...
31. https://jurnalul.antena3.ro/stire-redescoperirea-romaniei/o-idee-aparuta...
32. Olteanu Ana Maria, Ștefan Odobleja. Cum a ajuns românul să fie ,,părintele ciberneticii”, https://momenteistorice.ro/stefan-odobleja/
33. https://www.episcopiaseverinului.ro/stiri/simpozionul-international-stef...